Proiecte RoRec

Cabana Diham, 1320m altitudine. Drumul forestier pe care am mers ne-a dat un pic de furcă, dar am ajuns cu bine. De jur împrejur e întuneric beznă. Doar luminile de la cabană ne ghidează. Şi zarva. E zarvă mare în cabană.

Suntem aici pentru trei zile să facem un „schimb de experienţă” cu tinerii din Clubul Leo, adică „aripa tânără” a celor din Lions Club.

Pentru cei care nu ştiu, Lions Club este o organizaţie cu aproape 1,5 milioane de membri din peste 200 de ţări. Ei sunt printre primii care sar să dea o mână de ajutor atunci când dezastrele lovesc lumea în orice colţ, sunt cei care ajuta, deci deviza lor este “WE SERVE”.

La cabana Diham este o tabără internaţională în care aceşti copii se distrează, dar în acelaşi timp învaţă. Învaţă să fie voluntari, în adevăratul sens al cuvântului, dar învaţă să fie şi lideri. Învaţă să piardă, dar şi să câştige. Iar noi suntem aici ca să-i învăţăm despre importanţa reciclării corecte a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice. Sunt foarte curios cum se face asta în ţările lor.

Suntem întâmpinaţi de cei care conduc tabăra. Ne-au aşteptat special cu un foc de tabără şi câteva poveşti în faţa focului. Încerc să-i cunosc pe fiecare în parte după felul în care povesteşte, după felul în care cântă, după cum râde. A doua zi, Iuliana, colega mea, va face o scurtă prezentare despre ce înseamnă Asociaţia RoRec, ce face şi care este rolul copiilor în acţiunile noastre.

Aerul tare al muntelui, oboseala de peste zi, dar şi câţiva stropi de ploaie ne trimit în cabana la culcare.
Dimineaţa, ne trezeşte goarna care dă trezirea la toată lumea la ora 9. Toţi coboară somnoroşi la mic dejun. Apoi activităţile lor vor continua, iar noi va trebui să pregătim sala „de conferinţă” pentru prezentarea Iulianei.

La prânz începem. Copiii sunt destul de interesaţi de ce le povestim acolo. Se vede că vin din ţări civilizate, unde deşeurile se colectează selectiv. La ei, de multă vreme nu se mai aruncă plasticul peste hârtie într-un singur tomberon ... dar nu prea înţeleg ei ce se întâmplă cu DEEE-urile de care noi tot vorbim. Pesemne că părinţii lor fac aceste lucruri. Dar de-asta suntem noi aici, să le explicăm. Ei ne ascultă interesaţi. După prezentarea Iulianei, urmează un mini-concurs în care îi premiem pe cei care răspund corect la întrebările noastre legate de DEEE-uri. Spre marea noastră uimire, ei au fost foarte receptivi şi au reţinut multe lucruri. Rămânem repede fără premii, după care plecăm cu toţii pe munte. Apoi, răspundem noi la întrebările lor. Sunt chiar foarte multe întrebări, unele extrem de interesante. Cu siguranţă au înţeles mai multe decât ne-am fi aşteptat.

Pe seară ne luăm la revedere de la ei, căci dimineaţa vom pleca înainte ca ei să se trezească.

Plec cu gândul că am lasat ceva în urmă. Că aceşti copii maturi au înţeles ceva de la noi şi că vor învăţa să protejeze mai mult natura implicându-se direct şi în colectarea DEEE-urilor. Oricum, un lucru e sigur. Pe românii din clubul Leo i-am convins de importanţa acţiunilor pe care le facem şi cu siguranţă îi vom avea alături de noi ca voluntari în viitoarele noastre acţiuni.