Articole

Acum un an scriam un articol despre copiii, bunicii şi profesorii nostri, cei mai entuziaşti şi constanţi susţinători ai activităţii pe care o desfăşurăm şi despre cât de mult le datorăm. O parte dintre ei ne-au devenit voluntari în acţiunile pe care le organizăm la ei în comunitate. 

Anul acesta am explorat 10 judeţe, am descoperit locuri noi despre care auzisem sau nu, am cunoscut oameni frumoşi, de vârste şi etnii diferite. Câteodată ne-a fost teamă că nu vom fi bine primiţi, că nu ne vom face înteleşi, că nu vom reuşi să organizăm o acţiune de succes, dar realitatea locală ne-a spulberat temerile.

Am învăţat să ascultăm şi să fim extrem de atenţi la detalii. Respectul şi dorinţa de a realiza ceva în beneficiul comunităţii locale ne-au creat puntea de comunicare şi încredere de care aveam nevoie. 

Întâlnirea cu voluntarii - de cele mai multe ori elevi, împreună cu profesorii lor - a fost pentru noi, mereu, unul dintre momentele cheie ale organizării unei acţiuni. Ni s-au pus întrebări, am fost priviţi cu neîncredere într-o primă etapă, unii au fost dezamăgiţi de alte acţiuni de voluntariat şi au venit acum doar la rugămintea profesorului coordonator sau din curiozitate. Semnarea contractului cu Asociaţia RoRec a constituit pentru mulţi o experienţă nouă. Unii dinte ei m-au surprins pentru l-au parcurs cu meticulozitate înainte de a le adresa noi aceasta rugăminte. Am simţit că era pentru noi toţi un moment în care ne asumăm responsabilităţi, unii faţă de ceilalţi.

Urma ziua Z, ziua acţiunii. Ne rugam să fie o vreme plăcută care să nu ne “bronzeze” prea mult, să ne plouă sau, mai rău, să ne îngheţe. Oare vor veni la timp în punctele provizorii de colectare? Vom avea şi absenţi? Întrebări pe care ni le puneam la început... mai târziu am renunţat. Chiar dacă printr-o întâmplare au mai apărut întârzieri, sau absenţe, colegii sau profesorii lor au găsit soluţii. Deja formau un grup a cărui reputaţie trebuia protejată. Ne-am străduit să le fim mereu aproape, le-am ascultat sugestiile legate de anumite zone în care să creăm puncte de colectare într-o viitoare acţiune, am aflat în ce alte activităţi extracuriculare sunt implicaţi. 

Am lucrat împreună şi am îndurat şi ...“vremuri” grele. Ţin minte cum nu am reuşit să–i convingem pe doi tineri să încheiem acţiunea mai devreme, deşi ploua în aversă şi eram uzi până la piele. Trebuia să mai aştepte doi deponenţi care au promis că mai aduc câteva obiecte. Din partea noastră ... aveam o bănuială că nu se vor întoarce pe aşa o vreme. Totuşi s-au întors. Abia atunci au acceptat să închidem punctul şi să meargă acasă. Ne-am gândit că se vor supăra părinţii. Dar seara ne-am reîntâlnit la premiere, toţi zâmbitori. Copiii lor îşi făcuseră datoria.

Au fost momente cand i-am rugat să rămână peste programul stabilit. “Mai pot aştepta. Aţi mai colectat aşa de mult şi în alte părţi până acum?” Sentimentul de mândrie locală a acţionat în favoarea acţiunii noastre. 

A fost dificil să-i convingem să nu ridice obiectele grele şi de mari dimensiuni. Tinereţea lor le dădea aripi. “Credeţi că nu putem?” m-au întrebat doi foarte tineri.  A trebuit să-i conving că am încredere în forţa lor, dar nu au voie să facă acest lucru. Doar au semnat un contract. Se pare că acest ultim argument a avut cel mai puternic efect.

Peste tot în ţară, datorită voluntarilor am reînvăţat să râdem cu mare poftă. Am redevenit tineri!

La premierea voluntarilor mereu uităm de toată oboseala de peste zi. A fost o onoare pentru noi să le mulţumim, de fiecare dată, pentru ce au facut. De multe ori mi se părea prea puţin pentru efortul lor. La tragerile la sorţi era o bucurie de nedescris când recunoşteau câştigătorul dintre deponenţii care participaseră peste zi la acţiune. Iar dacă acesta era prezent şi le mulţumea că i-au purtat noroc, zâmbetul lor era al celor ce ştiau că au făcut o treabă bună. 

La orice final, despărţirea era dificilă. Ştiam că a fost o acţiune reuşită atunci când eram întrebaţi dacă revenim. Însemna că nu-i dezamăgisem, însemna că i-am convins de utilitatea activităţii de colectare a DEEE şi plecam cu încrederea că ei vor continua să ducă mesajul nostru mai departe. Misiune îndeplinită!!!

Datorită voluntarilor am aflat că liceenii, şi în general tinerii, sunt mult mai responsabili şi mai informaţi decât eram noi la vârsta lor, că există multe proiecte educative şi culturale care se desfăşoară în beneficiul comunităţii locale, proiecte la care nu se face referire prea mult şi din păcate, nu sunt suficient cunoscute. 

Le mulţumim voluntarilor noştri pentru încrederea acordată şi pentru realizările lor despre care se vorbeşte încă prea puţin. Datorită lor ne-am recăpătat optimismul şi curajul.

Le dorim din suflet un An 2012 minunat şi sperăm să ne revedem curând. 

Un articol de Alexandra Arnăutu – project manager RoRec.

Taguri: voluntari , colectare DEEE , tombola