Articole

Am bătut câteva mii de kilometri în ultimele luni, prin România. Am lucrat împreună cu câteva sute de voluntari, cu zeci de oameni din primării, cu organizatori locali. Am discutat cu jurnalişti, cu primari, cu oameni simpli, cu copii. Am văzut „păstori” care veneau cu căruţa plină de vechituri să ni le dea, am văzut „picnicari” care veneau după noi şi ne cereau pungi de plastic să îşi strângă gunoiul din jurul grătarului. Am întâlnit bikeri „uşor veseli”, care îşi aruncau chiştoacele în scrumierele ecologice oferite de noi, deşi adormeau apoi cu capul pe ghidonul motorului.

Ne căutau vânzătorii de la tarabe să le dăm saci de gunoi pentru a păstra curăţenia în zona în care îşi desăvârşeau bunătăţile. Ne-a sunat o pensionară de la 50 de kilometri de locul unde ne derulam acţiunea de colectare, căci auzise la radio de campania noastră. Îşi adunase toţi vecinii şi strânseseră toate aparatele vechi de prin case, dar nu aveau cum să ni le aducă.

Ne întrebau bătrânele satelor prin care am umblat „ce-s alea, maică, electrocasnice? Orice se bagă în priză, maică”, răspundeam noi. „A! Am şi eu un radio vechi… îl aduc.” Şi-l aducea la cortul de colectare, cu căruciorul de butelii.

Am găsit oameni care ne aşteptau în stradă, păzind aparatele vechi, să nu le ia… „cine nu trebuie şi să ajungă iar pe râu”. Am lucrat cu primari care la ora fixă de începere a programului hotărau „dispozitivul”: jandarmul de la primărie, doi băieţi de ajutor, banda galbenă în jurul locului de colectare, două afişe, doar pentru că aşa ştiau ei că se face, fără să le fi cerut nimeni.

Am cunoscut copii de 12-14 ani care veneau demni cu câte un aspirator sau un aparat mic în coşul de la bicicletă şi plecau veseli, aşa, că au făcut un lucru bun.

Am fost căutaţi de jurnalişti să le dăm detalii, au promovat în zeci de articole campaniile noastre şi s-au implicat în a transmite mai departe mesajul nostru…. „DEEE-urile sunt nocive. Ele trebuie reciclate corect, pentru că aruncate la întâmplare poluează mediul ambiant.”

Au venit primari de comune la cortul RoRec şi au adus cu mâna lor ce era stricat prin casă, prin primărie. „Bine că aţi venit, că nu aveam unde să le ducem. La noi în zonă nu există centru de colectare. Le găsim aruncate pe câmp, nu mai ştim cum să scăpăm de ele.”

Mii de kilometri… mii de oameni… sute de voluntari… mii de obiecte colectate… zeci de mii de kilograme de DEEE…

Pleci mai departe cu sufletul împăcat… Am mai făcut un pas catre… curăţenie. Ne-am apropiat de oameni care au înţeles de ce trebuie să facem asta … cu toţii. Copiii vor avea grijă unde aruncă deşeurile pe viitor şi îi vor trage de mână pe cei mari să facă la fel. Primarii sunt multumiţi că mediul din localitatea lor e mai sănătos.
Noi, ca naţie, mai avem totuşi o şansă… cu aceşti oameni harnici, frumoşi, dornici să se implice…

Iar acţiunile asociaţiei noastre pe această direcţie abia au început!

A consemnat Andreea Idriceanu Calev